Ziua Profesorului este sărbătorită în fiecare an pe 5 octombrie, conform UNESCO. Deși comemorarea este relativ recentă, nu putem să nu recunoaștem că meseria de profesor merită să fie celebrată zilnic, nu doar o dată pe an.
Astăzi mă bucur de Ziua Profesorului, nu din bancă, ci de la catedră! De mult mi-am propus să o iau pe acest drum, iar astăzi sunt mândră să spun că mi-am atins scopul.
Nu există nicio meserie mai importantă decât cea de a fi profesor!
Gândește-te puțin la propria ta viață și meserie… Ești medic? Ești inginer? Traduci cărți? Cânți la vioară? Aperi oameni în tribunal? Este imposibil să ai o meserie fără ca, mai întâi, să fi trecut prin mâna unui profesor! Pompierii, arhitecții, atleții – toată lumea a avut cel puțin un instructor care să-i fi învățat secretele meseriei.
Impactul pe care îl are un profesor în viața ta…
… este de neegalat. Dacă tu, la 50-60 de ani, îți revezi colegii de la liceu ori din facultate, încă vei vorbi cu ei despre profesorii pe care i-ați avut! Școala ne oferă prieteni pentru tot restul vieții, lecții care ne ajută în drumul nostru spre dezvoltare și o nostalgie fără sfârșit.
Din nefericire (sau nu), nu toată lumea are harul de a fi profesor. Oricât de pricepuți am fi într-un anumit domeniu, nu înseamnă neapărat că putem să și transmitem cunoștințele mai departe. În plus, nu toată lumea are suficientă empatie să te ghideze pe drumul corect.
Un profesor trebuie să te învețe gramatică, matematică, dar, mai ales, empatie…
De Ziua Profesorului, amintește-ți de acei oameni care ți-au schimbat viața. Pentru ei, o simplă zi de muncă, pentru tine, un gest ori cuvânt decisiv pentru viitorul tău. Pentru ei, o explicație a unui exercițiu, pentru tine, primul pas înspre viitoarea carieră. De câte ori nu am auzit „Inițial nu-mi plăcea fizica, dar am avut o profesoară care…” – parcă ar fi începutul unei povești, nu? Amintește-ți de cei care au observat talentul tău la desen, sport, chimie și te-au îndrumat exact unde trebuia.
De ce îmi este cel mai teamă:
Să nu uit vreodată că și eu am fost copil, elev, student. Și eu am avut nevoie de mai mult de o explicație. Și eu am vrut ca cineva să mă înțeleagă că, uneori, chiar am nevoie de încurajare. De Ziua Profesorului, mă gândesc cu drag la profesorii care au făcut efortul de a-și rupe minute din orele lor, ca să mă ajute fie pe mine, fie pe colegii mei. Cei care și-au dat seama că nu suntem plictisiți, ci confuzi, ori că nu suntem dezinteresați, ci triști din alte motive.
Sunt conștientă de faptul că impactul pe care îl pot avea poate fi și negativ, și pozitiv. Este imposibil să mulțumești pe toată lumea, însă trebuie să tratez meseria de profesor drept vocația mea, nu un simplu loc de muncă de unde primesc salariul – numai astfel pot reuși.
Gândește-te bine înainte să te faci profesor! În mâinile tale se află viitorul țării tale!
Cine consideră catedra un simplu plan de rezervă, nu ar trebui să ajungă să sărbătorească Ziua Profesorului. Cine își dă silința, recunoaște că nu e o meserie deloc ușoară, iar cine o consideră ușoară, nu muncește suficient. Vă asigur că să fii profesor nu înseamnă să deschizi un manual și să mergi doar câteva ore pe zi la serviciu… înseamnă nopți nedormite, păreri împărțite, efort nerecunoscut, dezamăgiri. Nu există weekend și nici timp liber – cel puțin în primii zece ani.
View this post on Instagram
Dar, totuși, există și acele voci dulci care, într-o zi în care toate ți-au ieșit pe dos, îți zic „Doamna, vreți să vă spun ce cuvânt nou am învățat?” ori „Doamna, să știți că de-abia acum a început să-mi placă engleza!”… și totul parcă devine mai ușor.
Ziua Profesorului în învățământul românesc
Despre „temutul” învățământ românesc se scrie prea mult din partea celor care nu au niciun interes în a-l îmbunătăți și prea puțin din partea celor de pe partea cealaltă a baricadei. Că este scufundat în birocrație știm deja. Că foarte greu reușești să ai siguranța unui loc de muncă în următorul an școlar știm deja. Manualele sunt învechite, salariile, mici, respectul e la pământ, copiii sunt părăsiți și de sistem și, mai ales, de părinți. Istoria nu ne ajută, iar politica mai rău ne face. Și toate oalele se sparg în capetele profesorilor.
Și, totuși, de ce ne place nouă atât de mult să ne uităm numai la cine e un antiexemplu? De ce nu vrem să ne lăudăm profesorii buni? Poate are de-a face cu pesimismul românesc, dar asta este o discuție pentru altă dată…
Eu, de Ziua Profesorului, îmi amintesc de profesorul de „mate” pe care l-am întâlnit cu 6 luni înainte de bacalaureat și m-a făcut să înțeleg și să apreciez această materie, care a fost inamica mea toată viața. Mă gândesc la doamnele mele profesoare de limbi străine care mai că m-au luat de mână și m-au pus pe drumul pe care sunt astăzi. Îmi amintesc de profesoara de engleză din facultate care mi-a spus într-o zi „văd că nu ești în apele tale azi”. Pentru ea a fost o simplă frază, dar pentru mine a fost unul dintre momentele decisive – acest tip de profesoară îmi doream și eu să devin!
Tu la cine te gândești de Ziua Profesorului?
ziua profesorului ziua profesorului
