Azi, 2 februarie, este Ziua Internațională a Clătitelor și cum putem să sărbătorim mai bine decât cu niște clătite? 500 ml de lapte, 280 g de făină, 100 ml de apă minerală, 50 g de unt topit, 6 ouă, o linguriță de esență de vanilie, puțin praf de sare, 15 minute de coacere și obținem cel mai gustos desert.
Cred că fiecare dintre noi a mâncat măcar o dată clătite. Unora le plac atât de mult încât au dedicat o zi specială din calendar acestui preparat culinar dulce, ușor și delicios. Astfel, pe 2 februarie, în timp ce alte popoare sărbătoresc Întâmpinarea Domnului, în țările vorbitoare de limbă franceză, precum Franța, Belgia și Elveția, se sărbătorește La Chandeleur, ziua clătitelor.
Există o istorie pentru Ziua Internațională a Clătitelor și implicit o istorie a acestora?
Evident că și clătitele au o istorie îndelungată și interesantă. Așa cum le numesc francezii, les crêpes sunt o specialitate de origine bretonă, provenind dintr-o regiune din nord-vestul Franței, mai precis din Bretania. Această zonă din Franța este supranumită patria clătitelor, a cidrului și a fructelor de mare. Având în vedere că acesta este locul de naștere al delicioaselor clătite, Bretania se mândrește cu acest preparat culinar, aici servindu-se o varietate largă de clătite. În Franța, ele nu se servesc doar ca desert, dar și ca antreu sau chiar fel principal, acestea din urmă fiind sărate. Astfel, se face distincția între crêpes (clătitele dulci) și galettes (clătitele sărate).
În 1886, Katell Cornic a inventat o nouă rețetă de clătite, subțiri și crocante, împăturite în forma unui paralelipiped, aducând ușor cu dantela. Ele au fost denumite ulterior crêpe-dantelle, ajungând să fie servite și apreciate pe întreg mapamondul. Totodată, în 1920, aceleași clătite au mai fost denumite și gavottes, întrucât au fost prăjite și acestea nu se mai puteau plia sub forma acelui paralelipiped. Astfel, dintr-o eroare, a luat naștere o noua metodă de preparare.
Cu timpul, au fost inventate nenumărate rețete, unele dintre ele mult mai vechi decât cele create de Katell Cornic. Conform GastroArt, una din cele mai celebre rețete este cunoscută sub numele de Kaiserschmarrn, care era preparată în secolul al XIX-lea, la curtea lui Franz Joseph I al Austriei. Acestea mai erau denumite și “firmiturile împăratului”, deoarece se realizau cu fâșii de clătite caramelizate, amestecate ulterior cu gem și alune de pădure mărunțite.
Ce se întâmplă în Franța pe 2 februarie?
La 40 de zile de la Crăciun, pe 2 februarie, francezii sărbătoresc La Chandeleur. Această sărbătoare a fost marcată timp de secole întregi de lumânări și de clătite, în prezent fiind celebrate doar cele din urmă.
La Chandeleur a marcat timp de secole sfârșitul iernii la francezi, dar în prezent reprezintă și un prilej de bucurie, întrucât se lasă cu numeroase petreceri și veselie. În anii trecuți s-au organizat fel și fel de concursuri, unde oamenii veneau pentru a-și etala talentul în arta de preparare clătitelor, cât și prin aruncarea lor. Totodată, există și concursuri la care participanții aleargă cu tigaia în mână, timp în care trebuie să întoarcă clătitele cu atenție și îndemânare.
Curiozități despre Ziua Internațională a Clătitelor
Întrucât clătitele sunt atât de populare în toată lumea, era imposibil să nu existe și câteva curiozități despre acestea.
- Știați că lui William Shakespeare îi plăceau clătitele? Probabil din acest motiv le menționa adesea în piesele sale de teatru.
- Știați că prima rețetă de clătite a apărut într-o carte de bucate englezească, în secolul al XV-lea?
- Știați că cele mai scumpe clătite din lume se mănâncă în Dubai, fiind presărate cu aur comestibil? O porție costă 25.000 de euro.
- Știați că o clătită a intrat în Cartea Recordurilor? Aceasta a fost realizată în 1994, în orașul Rochdale din Anglia, cu un diametru de 15 metri și cu o greutate de 3 tone.
Tu cum sărbătorești Ziua Internațională a Clătitelor? Lasă-ne un mesaj în secțiunea de comentarii.
Surse:
