,,W sau amintirea copilăriei”, teribila distopie inspirată din viața reală de Georges Perec

Facebook
Twitter
LinkedIn
Pinterest
W o il ricordo d’infanzia, W sau amintirea copilăriei, W o il ricordo d'infanzia
Commons.wikimedia.org

Traducere : Stănescu Andreea 

Publicat în anul 1975, volumul ,,W sau amintirea copilăriei” a lui Georges Perec prezintă, prin alternanța dintre narațiunea autobiografică și cea ficțională, influența lumii reale asupra imaginației și experiențelor autorului în copilărie.

 

De-a lungul cărții, planurile realității și imaginației se contopesc, formând un nou univers, departe de utopie. În spatele aparențelor simple ale distopiei plasate pe insula W, se pot identifica similitudini cu regimul totalitar nazist și se poate ghici ce traume au lăsat urme în inconștientul copilului.

Introducere în Insula W: o societate minunată sau înfricoșătoare?

Imaginată de autor pe când avea treisprezece ani, povestea lui „W sau amintirea copilăriei ” descrie o insulă greu accesibilă, unde armonia și echilibrul sunt mereu prezente, astfel încât ierarhiile sunt bine stabilite, organizarea internă este impecabilă, iar politica este bine concepută. Societatea izolată care trăiește aici adoptă idealul olimpic ca mod de viață, pentru că locuitorii vor să se afle mereu sub semnul Olimpiei, simbolul forței fizice, al vigorii și al echilibrului psihic.

Toate aceste aspecte dau impresia că ,,W sau amintirea copilăriei” înfățișează un paradis, o lume bucolică la care se aspiră mereu. Totuși, dacă analizăm mai atent descrierile insulei, observăm că acestea devin din ce în ce mai degradante, până la punctul în care W se dovedește a fi o distopie.

Putem deduce că în spatele perfecțiunii aparente a acestui univers se află cruzimea, absurditatea, umilința și inegalitatea dintre oameni. n

O poveste imaginară născută din tragedia realității 

Alternanța dintre povestea insulei și relatarea biografică a autorului nu este întâmplătoare pentru că fresca distopică a romanului „W sau amintirea copilăriei” este în realitate o oglindă narativă a ideologiei naziste care a dat naștere unui univers concentraționar pe care Perec l-a trăit într-un fel sau altul.Văzându-și familia evreiască distrusă de regimul politic, copilul Perec a fost cu siguranță marcat la nivel conștient și inconștient.

Fără să-și dea seama mai târziu, insula pe care autorul și-a imaginat-o în copilărie împrumută trăsăturile totalitarismului în care a trăit. La o analiză atentă, se pot observa asemănări clare între modul de funcționare al lagărelor de concentrare naziste și legile care guvernează în universul distopic al lui W.

Negarea identității : de la nume la semne distinctive

Un prim exemplu care atestă că distopia insulei este inspirată din regimul nazist este reprezentat prin faptul că negăm identitatea celuilalt prin respingerea numelui său și atribuirea doar a unui semn distinctiv. Într-unul dintre cele mai importante pasaje ale cărții este descrisă cu exactitate lipsa unui nume pentru locuitori și diferențierea nedreaptă între membrii societății :

Novicii nu au nume. Aceștia sunt numiți « novice ». Ei pot fi recunoscuți prin faptul că nu au un W pe spatele treningului, ci un triunghi mare de pânză albă, cusut cu vârful în jos. [1]

Citind acest fragment, se poate observa o asemănare între ceea ce se întâmplă pe insulă și discriminarea făcută evreilor care au trebuit să poarte pe haine Steaua lui David. La fel ca în cazul evreilor a căror identitate a fost negată din cauza rasei lor considerate impure, novicii lui W sunt refuzați din cauza lipsei lor de experiență.

Ierarhia socială care nu poate fi depășită niciodată așa cum este prezentată în „W sau amintirea copilăriei”

Un alt exemplu important care indică faptul că universul lui W este o distopie inspirată din realitate este reprezentat de inegalitatea oamenilor și de imposibilitatea de a depăși barierele nedrepte puse între ei. În acest caz, ceea ce l-a marcat pe copil poate fi întotdeauna identificat în inegalitatea impusă de regimul nazist între arieni și evrei.

Transpunând această idee în lumea imaginară, observăm că, pe această insulă condusă de idealul olimpic, competițiile sportive organizate au mereu aceiași învingători și învinși. Așadar, există întotdeauna aceleași persoane privilegiate și aceleași persoane discreditate.

Un alt fragment esențial al cărții ilustrează exact faptul că cei care au pierdut prima dată sunt întotdeauna condamnați la eșec, ceea ce accentuează ideea de discriminare întâlnită în societate:

Cu cât învingătorii sunt mai mult sărbătoriți, cu atât mai mult sunt pedepsiți cei învinși, ca și cum fericirea unora ar fi exact opusul nenorocirii altora.’[2]

Dar ce se ascunde în spatele lui „W sau amintirea copilăriei”, de fapt?

Cu siguranță, traumele pe care le-a trăit autorul sunt proiectate asupra utopiei inverse identificate în cazul acestui univers imaginar. Pentru a înțelege mai bine ce a influențat crearea acestei lumi, trebuie să ne dăm seama că pierderea părinților săi a fost cel mai tragic eveniment din viața lui Perec și că acest eveniment este cel care stă la baza lui W sau amintirea copilăriei.

În ceea ce privește absența numelor în această lume imaginată, se poate spune că, probabil, sursa inconștientă a acestei idei este reprezentată de faptul că autorul nu a avut niciodată acces la adevărata identitate a părinților săi:

În timp ce face cercetări genealogice, Perec descoperă că tatăl său se numește Isie, cel pe care crezuse întotdeauna că îl cheamă André […] în timp ce mama sa, Cyrla Schulevitz, [a devenit] Cécile.[3] – se poate presupune că micuțul copil a simțit mereu lipsa adevăratei identități a familiei sale apropiate, ceea ce l-a condus pe W către o abandonare totală a numelui și o profundă depersonalizare a fiecărui individ.

Mai mult, un alt eveniment care l-a influențat pe autorul-copil în procesul de creare a acestei distopii este reprezentat de dispariția mamei din viața sa. Fiind lipsit de prezența tatălui său din cauza morții acestuia în război, însăși pierderea figurii materne, trimisă într-un lagăr de concentrare, marchează stabilirea statutului de orfan.

De fapt, toate aceste idei sunt sugerate de numele dat insulei imaginare, deoarece W este întotdeauna un M cu susul în jos, astfel încât se poate afirma că aceasta poate fi văzută ca o imagine a relației distruse cu mama sa. Fără să-și dea seama, copilul plasează în spatele imaginii distopiei lui W spațiul real atroce în care ambii săi părinți și-au găsit sfârșitul.

 

Bibliografie:

 352 total views,  2 views today

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.