Perioada de tranziție către modernitate în cultura română este dominată de o orientare importantă și anume umanismul, reprezentată de cărturari care fac cunoscută mișcarea spirituală. Curentul de gândire are ca debut anul 1544, atunci când apare textul „Catehismul românesc”, cea dintâi operă în limba română, aparținând lui Filip Moldoveanu. 

 

Mișcarea umanistă mai cuprinde și alte noutăți pe plan cultural, printre care cele mai importante fiind contribuția lui Coresi, din anul 1560, cea a lui Matei Basarab și Vasile Lupu și nu în ultimul rând aportul mitropoliților Varlaam și Dosoftei. Alte repere sunt legate de contribuția lui Șerban Cantacuzino, sub a cărui inițiativă se ridică Palatul Cotroceni și apare „Biblia de la București”. Toate aceste contribuții au în comun dorința către modernitate a culturii române.

Umanismul s-a manifestat, la nivel european între secolele al XIV-lea și al XVI-lea, ce avea ca idee principală omul și problematica sa, cu ajutorul căruia se asigură tranziția către modernitate.

În această viziune, omul tinde către atingerea unei stări de echilibru. În cultura română, umanismul are și alte caracteristici pe lângă cele definite în spațiul european. Mișcarea prinde contur mai târziu decât în Occident, în ciuda faptului că influențele sale se regăseau încă din perioada domnitorului Ștefan cel Mare. 

Apariția umanismului a fost favorizată de o serie de factori precum: legăturile la nivel politic, cultural și comercial cu Occidentul, cu ajutorul unor reprezentanți sau din considerente politice derivate din nevoia de a forma alianțe contra pericolului otoman. Mișcarea spirituală va avea ca trăsături: situarea omului pe primul plan, formarea bazei pentru cultură și învățământ, principiile morale și cel mai important atribut, lupta pentru a dovedi contribuția latină la formarea poporului și limbii române, astfel se asigură tranziția către modernitate. 

1. Nicolaus Olahus

Un prim reprezentant al umanismului este Nicolaus Olahus, denumit de literatura de specialitate „Românul”. De loc din Sibiu, se implică în problemele sociale acute din Transilvania și anume atitudinea nobilimii și modul în care erau priviți și tratați iobagii. Lucrarea sa cea mai cunoscută este „Hungaria”, publicată în anul 1536, în care va prezenta două probleme ale românilor: originea latină și continuitatea acestora.

2. Grigore Ureche

Dintre cronicarii români, menționarea lui Grigore Ureche nu poate lipsi. Acesta este cel care susține pe un ton ferm elementul român în constituirea poporului și a limbii române. Structura „de la Râm ne tragem” a devenit un adevărat motto al perioadei. În esență, se subliniază caracterul latin al limbii române și afirmă identitatea națională a poporului. Următoarele rânduri aduc o precizare menită a întări originea limbii române: „…că de ne-am socoti pe amănuntul toate cuvintele le-am înțelege”. 

Cronicarul arată că, la o analiză mai în detaliu a structurii limbii române, s-ar constata că în majoritatea cuvintelor poate fi descifrat sensul acestora. Pentru a formula o argumentare solidă, acesta compară termenii din limba latină cu cei din limba română, iar un exemplu în acest sens sunt cuvintele „pâine” și „panis”.

3. Miron Costin

Opera lui Grigore Ureche este continuată de Miron Costin, un alt reprezentant al umanismului românesc. Acesta are un obiectiv similar ca predecesorul său: de a afirma originea poporului român și unitatea de limbă cu ajutorul căreia se asigură tranziția către modernitate. De asemenea, va avea contribuții semnificative și la reabilitarea imaginii românilor. Proiectarea înfățișării poporului român este relatată în termeni duri, pentru a servi unor interese politice. Această dorință de a reface imaginea negativă a românilor va purta denumirea de luptă cu „basnele”. Autorul amintește de contribuția românilor la formarea poporului român. De asemenea, restabilirea imaginii românilor era un fapt de responsabilitate socială.

4. Ion Neculce

Munca lui Miron Costin este continuată de Ion Neculce, cel care adaugă operelor celor doi reprezentanți o culegere de istorisiri, intitulată „O samă de cuvinte”. Acesta a fost un cronicar moldovean, un boier important, ce a ocupat funcții în cadrul domniei lui Dimitrie Cantemir. Lucrarea cuprinde evenimentele din 1662 până la 1743, la care a fost mai totdeauna părtaș sau le-a cunoscut de aproape.

În concluzie, contribuțiile cărturarilor umaniști au importanță deosebită în punerea bazelor pentru modernitate. Prin ideile promovate de reprezentanții acestei mișcări culturale, s-a dorit trezirea conștiinței naționale și formarea unui cadru prielnic pe care să se poată dezvolta cultura. 

Citește și: 21 august 1945 – Începutul Grevei Regale și 7 momente cheie în instaurarea comunismului în România

Surse:

• http://vignette2.wikia.nocookie.net/nccmn/images/0/06/Istoria-culturii-romane-modernitate.pdf/
• https://cdn4.libris.ro/userdocspdf/1031/Letopisetul_Tarii_Moldovei_Grigore_Ureche.pdf modernitate
• https://www.bibliotecapemobil.ro/content/scoala/pdf/Miron_Costin_neamu moldovenilor.pdf