The Platform, sau „Platforma” în limba română, este o producție spaniolă lansată în toamna anului 2019, avându-l ca producător pe Galder Gaztelu-Urrutia. Cu o durată de circa 94 de minute, acțiunea filmului se desfășoară într-o închisoare verticală, numită „El hoyo” („Gaura” în limba română).
Formată din sute de etaje, această închisoare repartizează câte 2 prizonieri la fiecare etaj, iar ei sunt nevoiți să supraviețuiască timp de 30 zile împreună, ulterior fiind mutați cu alți prizonieri, în alte celule.
Punctul forte al acestei închisori e că locuitorii săi sunt hrăniți printr-o platformă care dispune de o cantitate de mâncare enormă la ultimul etaj, însă treptat, coborând spre nivelurile inferioare ale turnului, aceasta se oprește pentru o perioadă fixă de timp la fiecare, ceea ce duce la scăderea cantității de mâncare pentru cei de la primul nivel. Inevitabil, acest sistem duce la conflicte, deoarece persoanele de la nivelurile superioare mănâncă cât doresc, celelalte primind doar resturile.
Toată povestea începe când Goreng (personajul principal) se trezește într-o celulă de beton marcată cu numărul 48, avându-l coleg de celulă pe Trimagasi.
Acesta îi explică cum funcționează „Puțul” (o altă denumire pe care cei închiși i-au dat-o închisorii), precizând și faptul că, dacă cineva încearcă să păstreze câtuși de puțin din mâncarea aflată pe platformă, temperatura celulei crește sau scade, ajungând la valori fatale. Un alt lucru pe care trebuie să-l ținem minte este că fiecărui prizonier i se permite să aducă un obiect cu el. Goreng alege o copie a lui „Don Quijote”, iar Trimagasi un cuțit care nu se tocește, oricât de mult ai tăia cu el.
De-a lungul primelor 30 de zile, Trimagasi dezvăluie că, atunci când a fost repartizat la nivelul 132, el și fostul său coleg de celulă au ucis un om care căzuse de la un etaj superior, pentru a se hrăni. Într-o zi, Miharu, o femeie puțin sălbăticită, se urcă pe platforma cu mâncare în căutarea copilului ei.
În timpul acelorași zile, se dezvăluie că Goreng s-a oferit voluntar să petreacă șase luni în unitate în schimbul unei diplome, iar Trimagasi execută o pedeapsă de un an pentru omor. În prima lună, ei devin prieteni, dar în prima zi de după relocare, Goreng se trezește legat de patul lui. Cei doi au fost mutați la nivelul 171, unde platforma ajungea de obicei goală. Trimagasi îi explică lui Goreng că intenționează să se hrănească cu părți din corpul său, dacă nu va ajunge suficientă mâncare și pentru el.
În a opta zi a lunii, a doua de carceră, Trimagasi începe să-i taie piciorul lui Goreng, dar este ucis de Miharu, femeia care se afla încă în căutarea copilului ei.
Miharu taie o parte din carnea lui Trimagasi, hrănindu-l pe Goreng și hrănindu-se și pe ea însăși. Protagonistul încearcă să afle mai multe detalii despre copilul lui Miharu, însă ea decide să nu-i spună nimic și să se întoarcă pe platformă. În noaptea dinaintea amestecului, Goreng este bântuit de fantoma lui Trimagasi, care îi spune că nu va scăpa niciodată de el.
După a doua repartiție și mai exact în a treia lună, Goreng se trezește la nivelul 33, având ca parteneră de celulă o femeie de vârstă mijlocie, cu numele Imoguiri, și câinele ei, Ramses al 2-lea. Goreng o recunoaște ca fiind cea care l-a interogat înainte de a fi trimis în închisoare. Ea îi destăinuie acestuia că a fost diagnosticată cu cancer în fază terminală și că s-a oferit voluntar pentru a încerca să remedieze lucrurile, deoarece nu realizase ce însemna să locuiești în Puț la momentul respectiv. Imoguiri își limitează porția de mâncare și încearcă să-i convingă și pe cei de la nivelul 34 să facă la fel, însă e în zadar.
Primele două săptămâni trec, iar Goreng începe să-i amenințe că-și va face nevoile pe mâncare dacă nu o ascultă pe Imoguiri, lucru care dă roade.
Într-una dintre cele 30 de zile, Imoguiri susține că există doar 200 de niveluri în total. Goreng se trezește luna următoare la nivelul 202 și constată că Imoguiri s-a spânzurat. Bântuit fiind de fantomele lui Trimagasi și Imoguiri, acesta începe să se hrănească din propriul corp, folosindu-se de indicațiile pe care stafia fostului său coleg de celulă i le dă pentru a supraviețui.
La începutul lunii a cincea, Goreng este repartizat la nivelul 6.
Noul său coleg de celulă, Baharat, se străduiește să urce la nivelul superior pentru a încerca să scape, însă nu reușește. Estimând că există 250 de niveluri, Goreng îl convinge pe Baharat să meargă pe platformă cu el, împărțind mâncarea, astfel încât toți să primească câte puțin cât să-i ajute să supraviețuiască. Ei protejează mâncarea până la nivelul 50, de acolo începând să distribuie mâncarea tuturor persoanelor captive în celule.
Un înțelept pe nume Brambang îi convinge să trimită administrației Puțului un mesaj simbolic sub forma lăsării neatinse a unui singur fel de mâncare, iar aceștia aleg o panna cotta drept mesaj.
Pe măsură ce coboară mai departe, împart porții prizonierilor, atacându-i pe cei care refuză să coopereze. Pe drum, o întâlnesc pe Miharu, care se lupta cu alți doi deținuți și încearcă să o salveze, dar este ucisă, iar ei sunt grav răniți. Goreng și Baharat continuă să coboare, ajungând până la nivelul 333, unde platforma se oprește. Goreng observă un copil (fiica lui Miharu, ascunsă sub un pat din celula respectivă) și decid să o hrănească cu neatinsa panna cotta pe care o salvaseră ca „mesaj”, în ciuda reticienței lui Baharat.
Goreng adoarme și-l visează pe Baharat care-i spune că fata este mesajul.
A doua zi, Goreng îl găsește pe Baharat mort, în urma hemoragiei cauzate de rănile multiple. Goreng îl ia pe copil cu el când ajunge platforma. Ei coboară în fundul gropii, unde Goreng are halucinații și-l vede din nou pe Trimagasi, care îi spune că „mesajul nu necesită purtător”. Filmul se încheie cu Goreng coborând de pe peron și îndepărtându-se cu Trimagasi, ambii întorcându-se pentru a privi cum fata urcă la etajele superioare ale platformei.
Recenzie: „Platforma”
Personal, am încercat să preiau elemente din viața reală pe care ulterior să le atribui anumitor elemente din film. Am interpretat închisoarea în sine ca pe un sistem corupt, un sistem în care fiecare luptă doar pentru binele lui și atât, nemaigândindu-se și la ceilalți. Pe ostaticii care se aflau în partea superioară a Puțului i-am gândit ca fiind oamenii bogați, iar pe cei din partea inferioară ca fiind oamenii de rând, oameni care nu își dau seama de nedreptățile pe care le îndură.
Pe Miharu am considerat-o cei 1% din populația de rând care au conștientizat răul ce li se face și care încearcă să schimbe cât de cât mentalitatea celorlalți. Imoguiri reprezintă partea coruptă a burgheziei, care s-a deșteptat în al 12-lea ceas și care încearcă să remedieze situația creată. În concluzie, „The platform” s-a dovedit a fi un film interesant, care surprinde și alegorii sociale, schimbări de situație, violență, masochism, sadism, altruism, și totuși oferă surprize plăcute celor ce l-au vizionat, toate împachetate în așa fel încât să reflecte lumea secolului 21.
Conform Wikipedia.org, filmul a obținut noi recenzii după ce a fost vizionat în abundență în timpul pandemiei COVID-19. Sam Jones de la The Guardian a sugerat că este „parabola perfectă pentru viață în timpul coronavirusului și o investigație amănunțită a modului în care o criză poate expune nu numai stratificarea societății umane, ci și firele imuabile de egoism codificate în ADN-ul nostru”.
SURSE:
Dacă ți-a plăcut acest articol, îți recomand și 10 filme psihologice pe care trebuie să le vizionezi.
