Pașoptismul, cea mai importantă mișcare a secolului al XIX-lea (1830 – 1860)

Facebook
Twitter
LinkedIn
Pinterest
Mărășești, Pașoptism, pasoptisme
Flickr.com
Pașoptismul apare în prima jumătate a secolului al XIX-lea, între anii 1830 și 1860, cel mai important an fiind 1848 de unde provine și numele acestei mișcări revoluționare și democratice. Înainte ca aceasta să debuteze a avut loc încheierea Tratatului de la Adrianopol din 1829 prin care se oferea libertate comerțului și înlocuirea domniilor fanariote cu cele pământene.

 

Pașoptismul a făcut parte dintr-un context european care a izbucnit pe 12 ianuarie 1848 în Palermo, Italia. Cei care au condus această mișcare amplă au dorit ca revoluția să fie simultană în cele trei provincii românești, astfel încât importanța evenimentelor să fie observată și, mai ales, luată în considerare de puterile suzerane. Liderii culturali ai mișcării pașoptiste au fost Ion Heliade Rădulescu, care va încuraja debuturile literare și Mihail Kogălniceanu, cel care ulterior va alcătui „Dacia literară”.

În martie 1848, la Iași a avut loc o adunare populară unde s-a dat publicității documentul redactat de Vasile Alecsandri denumit „Petițiune Proclamațiune”. Documentul avea un caracter moderat de teama intervenției Rusiei. Acesta cerea: reformă administrativă și fiscală, reformă agricolă, modernizarea învățământului și înființarea Gărzii Naționale. Revoluționarii moldoveni au fost arestați de către domnitorul Mihail Sturza. O parte din ei au reușit să scape și s-au refugiat în Transilvania și Bucovina. La Cernăuți, Mihail Kogălniceanu emitea documentul politic „Dorințele Partidei din Moldova”. Acesta prevedea: reformarea țării prin îmbunătățirea situației țăranilor, numiți clăcași, autonomie față de puterile suzerane și realizarea Unirii dintre Moldova și Valahia. 

În Țara Românească, revolta a izbucnit în iunie 1848 printr-o adunare populară la Islaz. Aici, revoluționarii au emis „Proclamația de la Islaz”. Aceștia au fost mai bine organizați și au preluat puterea, determinându-l pe domnitorul Gheorghe Bibescu să abdice. S-a format un guvern revoluționar din care făceau parte Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Golescu, C.A. Rosetti și Nicolae Bălcescu. La intervenția Rusiei, Imperiul Otoman a cerut demisia guvernului revoluționar și înlocuirea lui cu o locotenență domnească. 

Revoluționarii din Țara Românească au adoptat următoarele hotărâri: 
  • eliberarea deținuților politici, 
  • abolirea privilegiilor boierești, 
  • steagul tricolor. 

Documentul „Proclamația de la Islaz” împărțea puterile statului în două: Adunarea legislativă și Domnul. Revoluția a fost înfrântă prin intervenția trupelor otomane în septembrie 1848, după bătălia de la Dealul Spirii. 

În Transilvania, în mai 1848 a avut loc o mare adunare a românilor la Blaj. 

Simion Bărnuțiu a redactat documentul „Petițiunea Națională”. Se cerea independența românilor, desființarea iobăgiei și reprezentarea românilor din punct de vedere politic și administrativ. În condițiile neînțelegerii cu revoluționarii maghiari, românii s-au organizat militar conduși de Avram Iancu. Pe plan politic, revoluționarii români erau coordonați de Consiliul Național Român, cu sediul la Sibiu și condus de Andrei Șaguna. 

Principalele obiective naționale, politice și socio-economice ale pașoptismului au fost: 

  • înlăturarea stăpânirii străine, a amestecului extern în problemele Țărilor Române, 
  • înlăturarea privilegiilor feudale, 
  • recunoașterea și respectarea libertăților cetățenești și soluționarea problemei țărănești, prin emanciparea și împroprietărirea țăranilor. 

Din punct de vedere social, se dorea modernizarea societății românești, emanciparea națională, astfel încât să se obțină independența. 

Pașoptismul este văzut ca o perioadă de renaștere în ceea ce privește presa, cultura, științele.

Apare „Curierul românesc”, sub conducerea lui Ion Heliade Rădulescu. La Iași Gheorghe Asachi coordonează „Albina românească”, iar la Brașov apare „Gazeta de Transilvania” cu ajutorul lui George Barițiu cu suplimentul literar „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. De asemenea, bazele culturii române sunt puse și prin „Dacia literară”, sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu care dorește să creeze o limbă și o literatură nouă, unitatea de neam și țară, care a fost cândva un întreg, fosta provincie Dacia. 

Primul număr al reviste se numește „Introducție” și reprezintă articolul-program al societății nou înființate. Acesta critică traducerile și propune crearea unei literaturi originale bazată pe următoarele idei: inspirația din istorie, obiceiuri din frumusețile patriei, după cum afirmă acesta. Mihail Kogălniceanu afirmă că va critica cartea, iar nu persoana, încurajându-i pe scriitorii vremii să creeze o literatură unică și să își facă vocile auzite, indiferent de provincia căreia aparțin. 

Pașoptismul constituie cea mai importantă mișcare a secolului al XIX-lea prin faptul că se promovează ideile de libertate și independență națională. De asemenea, reprezintă un moment de renaștere pentru literatură, cultură, științe dar și o nouă viziune în ceea ce privește statul român. 

Citește și: Bătălia de la Mărășești (1917) – speranță și durere în timpul Primului Război Mondial

Surse: Pașoptism

 

 509 total views,  1 views today

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.