Acum ceva timp am fost provocată de una dintre bunele mele prietene să povestesc cum a fost momentul în care am fost cerută în căsătorie. Și pentru ca acum ne aflăm în luna romantismului și mai avem puțin până la ziua internațională a îndrăgostiților, Valentine’s Day (dar să nu uităm și de Dragobete), mi-am luat inima în dinți și am răspuns afirmativ provocării.
Deși au trecut aproape 10 ani de la cererea în căsătorie, îmi amintesc acea zi ca și cum ar fi fost ieri. Totul s-a întâmplat în preajma Crăciunului. Într-o seară destul de răcoroasă de Ajun, iubitul meu la vremea aceea, tot insista să mergem să facem o plimbare prin oraș. Eram la Târgu Jiu, în vizită la părinții lui. Sincer, nu aveam niciun chef să ies din casă, dar la insistențele iubitului meu, am acceptat.
Am ajuns să facem o plimbare prin parcul din centrul orașului Târgu Jiu, apoi am vizitat puțin căsuțele frumos amenajate cu dulciuri și cadouri tradiționale de Crăciun. Mi-am cumpărat doar o acadea, dar nu orice acadea, ci cea mai mare acadea pe care am găsit-o. La un moment dat, în plimbarea noastră prin parc, am ajuns la Poarta Sărutului.
Am observat că iubitul meu tot încerca să fixeze camera foto într-un anumit punct, dar la cum știa cât de mult îmi place să mă pozeze cineva, am crezut că asta are de gând să facă, eu luând în tot acest timp toate pozițiile de poze ce îmi treceau prin cap. Mă simțeam ca la o ședință foto. Nici nu-mi imaginam că va urma o cerere în căsătorie. În timp ce mă maimuțăream eu acolo, la ședința mea foto imaginară, al meu viitor soț s-a apropiat de mine, a îngenuncheat și a scos din buzunar o mică cutiuță. O deschide și surpriză, aud acele cuvintele magice:
Vrei să fii soția mea?
Pentru câteva secunde cred că mi s-a tăiat răsuflarea și timpul parcă s-a oprit în loc. Încercând să-mi revin cât de cât din șoc, în timp ce-mi dădeam cu acadeaua mea cea mare în cap, ca un copil alintat, răspund:
Aoleu, și eu ce mă fac acum?
Al meu iubit, surprins de așa reacție, și așteptând un răspuns din partea mea la așa o frumoasă cerere în căsătorie, se impacientează puțin și cu mână deja înghețată, îmi spune pe o voce tremurândă:
Păi e simplu, zi DA sau NU.
Continuarea cred ca v-o puteți imagina singuri: bucurie, lacrimi, săruturi, îmbrățișări și multă șampanie când am ajuns acasă. Ca toate tinerele domnișoare care urmează să se mărite, mi-am făcut poză cu inelul pe deget și am dat sfoară-n țară la toate prietenele mele.
Un șoc mai mare avea să-l aibă însă mama mea după aflarea veștii că am avut parte de o cerere în căsătorie. Se pare că viitorul meu soț plănuise foarte bine lucrurile, părinții mei fiind și ei invitați la Târgu Jiu pentru a petrece împreună sărbătorile de iarnă. Dacă-mi aduc bine aminte, cred că mama a fost mai șocată decât mine la aflarea veștii: singura ei fiică avea sa se mărite și să-și întemeieze o familie.
Și de aici totul e istorie …. 2 nunți ca-n povești, ca nah,… doar un oltean și-o moldoveancă nu puteau să se pună de acord la o singură locație. Așadar, tot la Poarta Sărutului am zis DA și pentru a doua oară, de data asta în fața ofițerului de stare civilă și a tuturor invitaților. Cununia religioasă avea să aibă loc la 2 săptămâni distanță în zona Moldovei.
Prezentul: după așa o cerere în căsătorie, suntem o familie frumoasă, ne iubim ca la început și de 2 ani avem alături și o minune de fetiță care ne luminează viața.
Și ca să încheiem într-un mod amuzant, vă dezvălui una dintre multele declarații de dragoste pe care le-am primit de la soțul meu:
Iubita mea cu ochii ca cafeaua, că când te văd, mă fac ca carameaua.
Tu cum ai fost cerută în căsătorie? Lasă-ne un mesaj în secțiunea de comentarii.
812 total views, 3 views today
