Ludovico Ariosto – reprezentantul Renașterii italiene (8 septembrie 1474 – 6 iulie 1533)

Facebook
Twitter
LinkedIn
Pinterest
Furioso, Ludovico Ariosto
Foto: cattura dello schermo "Ludovico Ariosto (vita e opere)" dal canale di YouTube Magistralis Mens

Ludovico Ariosto este una dintre cele mai iubite și apreciate figuri ale literaturii italiene, fiind, de asemenea, și cel mai emblematic scriitor al Renașterii italiene datorită operei sale literare Orlando Furioso. Împreună cu Matteo Maria Boiardo și Torquato Tasso reprezintă trioul literar renascentist din orașul Ferrara.

Haideți să descoperim mai multe despre operele sale esențiale în acest articol dedicat marelui maestru!

Copilăria lui Ludovico Ariosto

Ludovico Ariosto s-a născut pe 8 septembrie 1474 în Reggio Emilia, fiind cel mai mare dintre cei doisprezece frați ai săi. Tatăl său, Niccolò, a fost comandant de garnizoană al citadelei Reggio, slujindu-l pe ducele de Ferrara, Ercole I d’Este. Mama sa se numea Daria Malaguzzi. 

După ce s-a mutat la Ferrara împreună cu familia, Ludovico Ariosto și-a descoperit pasiunea pentru literatură, în special pentru poezie, însă tatăl său l-a îndemnat să urmeze Dreptul, astfel având asigurat un post de funcționar.

Cu toate acestea, iubirea pentru arta scrisă nu a pălit. La 20 de ani s-a dedicat studiilor literare, frecventând cenaclurile literare organizate la curtea familiei d’Este, unde putea întâlni scriitori de seamă ai vremii, precum  Pietro Bembo.

După moartea tatălui său, în anul 1500, tânărul Ludovico Ariosto este nevoit să îi preia locul în cadrul familiei pentru a le putea asigura traiul necesar. În această perioadă scriitorul s-a aflat într-un impas artistic din cauza viitorului său incert, astfel că a început să lucreze pentru ducii din Ferrara, care l-au numit comandant de garnizoană al castelului din Canossa. În timpul serviciului său, a scris diverse opere literare care vor urma să se bucure de un succes răsunător vreme de secole întregi, însă cea mai de seamă va rămâne pentru totdeauna Orlando Furioso.

Operele lui Ludovico Ariosto

În anul 1503, scriitorul se întoarce la Ferrara unde începe să lucreze pentru cardinalul Ippolito I d’Este, vreme în care scrie două comedii intitulate Cassaria (1508) și Suppositi (1509). Cea mai prevalentă operă a sa, Orlando Furioso, a fost redactată pentru prima dată în timpul șederii sale în Ferrara, ediția finală fiind publicată în anul 1532.    

Orlando Furioso, o operă cu povești întrepătrunse

Înainte de Orlando Furioso, a fost Orlando Innamorato, scris de M. M. Boiardo. Poemul cavaleresc care nu a cunoscut același succes ca Furioso constituie sursa inițială din spatele capodoperei renascentiste a lui Ludovico Ariosto.

De fapt, opera literară reprezintă o continuare a celei inițiale, apartenentă contelui M. M. Boiardo, având aceleași personaje și aceeași acțiune, dar îmbogățită de marele scriitor Ludovico Ariosto într-un mod inedit, demonstrând o complexitate fără precedent: multitudinea de personaje și trăsăturile lor morale evidențiază natura umană prezentă de la bun început.

Era alter ego-ul renumitului poet care cânta: „femeile, cavalerii, luptele, iubirile, curtenia și îndrăznețele isprăvi” la începutul operei literare, este alcătuită din diverse fire narative care se întrepătrund și reușesc să creeze o experiență de neuitat, cititorul având ocazia de a pătrunde într-un univers de o complexitate extraordinară. 

Iubirea, nebunia și războiul sunt principalele teme care reușesc să îmbine acțiunea într-un mod inovator și spectaculos. Orlando Furioso are 3 nuclee tematice care evidențiază atât problemele personajelor, cât și remarcabilul stil ariostesc, marcat de pluriperspectivă și de tonalitatea lejeră cu note ironice.

Pentru a putea înțelege importanța și impactul ariostesc asupra literaturii, trebuie să urmăm principalele fire narative, fiecare dintre ele spunând trei povești inedite.

Chiar dacă personajele se află la război, ele reușesc să se îndrăgostească.

  • Lupta dintre creștini și saraceni: regele Carol cel Mare și trupele sale creștine se stabilesc în Franța, pentru a lupta împotriva regelui african Agramante și răzbuna moartea lui Traian și a aliatului său, regele Marsilio.
  • Nebunia lui Orlando: Angelica este o prințesă din Orientul Mijlociu de care protagonistul, Orlando, se îndrăgostește. Alte personaje se îndrăgostesc de ea de-a lungul poveștii, dintre care și puternicul războinic creștin, Rinaldo.Orlando înnebunește din cauza iubirii neîmpărtășite pentru Angelica care se căsătorește cu un războinic saracen numit Medoro. Când Orlando descoperă adevărul, își iese din minți. Astolfo, care reprezintă figura înțeleptului din Orlando Furioso, merge pe lună pentru a recupera rațiunea lui Orlando.
  • Nunta lui Ruggiero și a lui Bradamante: Bradamante este o războinică saracenă de care Ruggiero se îndrăgostește nebunește. El trebuie să treacă o serie de încercări pentru ca cei doi să se întâlnească din nou și în cele din urmă, să se căsătorească. Ei sunt strămoșii dinastiei D’Este.

Marele filosof francez Voltaire a fost cel care a spus:

FR  L’Arioste est mon dieu.
RO  Ariosto este dumnezeul meu.

Marchiza du Effand, Marie de Chamrond de Vichy, a declarat într-o scrisoare destinată lui Voltaire:

FR: Certainement je ne lirai point Rabelais; pour l’Arioste, je l’aime beaucoup; je l’ai toujours préféré au Tasse.
RO: Desigur, nu îl voi citi Rabelais; dar pe Ariosto, îl iubesc foarte mult; întotdeauna mi-a plăcut mai mult decât Tasso.
Satire, sursă autobiografică

Între 1517 și 1523 Ludovico Ariosto scrie o serie de volume intitulate Satire, care sunt cunoscute pentru influența umanistă observată la nivel structural, mai exact în cazul terținelor. Reinventarea satirei în limba vulgară și inspirația luată din Epistolele lui Horațiu reprezintă mijloace esențiale care stau la baza stilului poetului în această lucrare.

Raportul cu viața de la curtea regală este necesară pentru a face legătura între universul creativ și lumea reală. De asemenea, opera literară scrisă în 7 volume reprezintă o sursă autobiografică indispensabilă pentru cititor. Spre exemplu, în Satira VI, scriitorul afirmă că la vârsta de 20 de ani latina sa nu era la un nivel elevat, pregătirea sa fiind slabă.

Cu toate acestea, în 1494 a devenit discipolul umanistului Grigore de Spoleto, iar sub îndrumarea sa atentă a studiat intens latină, scriind în acea perioadă numeroase poezii în latină. La vârsta de 25 de ani s-a alăturat companiei de teatru a lui Ercole I d’Este, astfel având șansa de a-și îndeplini visul de a crea și interpreta felurite povești. Acesta a rămas dedicat companiei pentru tot restul vieții sale.

 Înclinația sa către dramaturgie este resimțită în toate lucrările scriitorului.


Moartea lui Ludovico Ariosto

Cunoscutul scriitor al Renașterii italiene a murit pe 6 iulie 1533, la un an după publicarea ediției finale a lui Orlando Furioso, din cauza enteritei care i-a provocat complicații pulmonare.

În ultimii ani din viață a lucrat neîncetat la capodopera sa, care s-a bucurat de un real succes de-a lungul secolului al XVI-lea, fiind tipărită în 154 de exemplare. Lucrările sale au reușit să fascineze continentul european până în ziua de astăzi.

Surse:

  • BOLOGNA, Corrado, ROCCHI, Paola, Rosa fresca aulentissima, Torino, Loescher, 2011
  • Croce, Benedetto, Storia dell’età barocca in Italia. Pensiero – poesia e letteratura- vita morale, a cura di G. Galasso, Milano, Adelphi, 1993
  • Ludovico Ariosto
  • it.wikisource.org
  • Ludovico Ariosto

 240 total views,  2 views today

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.