Irvin Yalom – „O chestiune de viață și de moarte”

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
irvin yalom
Pixabay.com

Psihiatru și psihoterapeut de renume internațional, Irvin Yalom a adus un profund aport lumii preocupate de bunăstarea psihică, prin numeroasele sale teorii existențialiste. Printre acestea, pot fi enumerate cu succes subiecte precum teama de moarte, dorința de a evita izolarea și forța intrinsecă de a căuta libertatea individuală.

 

A putut excela în viața profesională datorită partenerei sale de viață, Marilyn Yalom (profesoară de literatură franceză și feministă convinsă), alături de care alege să împărtășească istoria lor, în cartea „O chestiune între moarte și viață”, din geneză până la ultimul sărut de gheață.

O chestiune de viață și de moarte este o spovedanie a unor atei desăvârșit de empirici și analiști, o încercare de a conserva efemeritatea ultimelor luni de viață ale lui Marilyn Yalom în spectrul operelor de artă, o analiză a etapelor pregătirii pentru inevitabila trecere în neființă, și etapele premergătoare ale doliului.

Cred că cei  pasionați de lectură au auzit, fie și în treacăt, de Plânsul lui Nietzsche sau de celebrele Minciuni pe canapea. Acestea ar fi doar două dintre nenumăratele titluri atinse de pana creației psihanalistului cu apetit dezvoltat pentru literatură, Irvin Yalom.

Dacă ai auzit despre aceste opere, ai mai auzit probabil și despre fulminanta sa carieră de succes ca psihiatru și psiholog, despre Călăul Dragostei, poate și despre Mama și copilul – apărută în mod obsesiv în fiecare librărie la secțiunea de parenting –  Privind soarele în față, iar enumerația ar putea continua, cel puțin încă o jumătate de pagină.

Poate ce îți este mai puțin cunoscută, este însăși viața privată a lui Irvin Yalom. Viața și-a petrecut-o încă de la 14 ani alături de cea care urma să îi devină parteneră de viață până la cei 87 de ani ai săi. Aceasta, chinuită fiind de cancerul necruțător ce i se extindea neîncetat în corp, a ales să recurgă la sinucidere asistată, lăsând în urmă sufletul lui Irvin Yalom separat între viața ce a fost și vidul existențial ce va fi până la a sa moarte. 

Cu toate că ascultasem interviul pe care Irvin Yalom îl dăduse online pentru o televiziune din România, și mă emoționase profund însăși dezvăluirea clipelor de coșmar, numai în varianta povestirii orale, am fost adânc impresionată de carte. Aceasta păstrează în paginile sale mărturia unei iubiri ce își găsește debutul acolo unde se oprește eternitatea și începe veșnicia.

Nu am fost atât de tare atinsă de capitolele scrise de ea, căci, fiid aprig încercată de cancer, mare parte din redactările ei dezvăluie o dorință disperată de evadare din acest coșmar, lucru absolut firesc în contextul dat, iubirea dintre ea și Irvin Yalom, meditațiile despre moarte fiind trecute în plan secundar.

Totuși, din descrierea eforturilor supraomenești de a rezista bolii, am reținut o idee care mi-ar plăcea să devină însăși nucleul acestui articol. Marilyn s-a arătat apropiată de ideea de moarte grație magiei ce a călăuzit clipă de clipă existența sa. Își declară ea însăși viața ca fiind una nemăsurat de împlinită. Pe acest concept psihologic pare să se bazeze însăși cartea.

Anxietatea în ceea ce privește conceptul de „moarte” apare mai degrabă celor cărora le-a fost răpită oportunitatea de a-și dezvolta anumite etape organice ce fac parte din ciclul vieții. M-au emoționat peste măsură rândurile scrise de Irvin Yalom, încărcate de conștientizarea ideii de a trece cel puțin un ciclu natural –  un an – de la moartea soției sale, pentru a se simți mai confortabil cu statutul său de văduv.

Atunci când inevitabilul se produce, iar soția sa apelează la sinuciderea asistată, acel  sărut de gheață pe care Irvin Yalom i-l oferă pentru ultima dată femeii ce i-a fost alături o viață trece printr-o regresie la stadiul de prunc. Simțind anxietatea morții ce va să-i vină, alege să se cuibărească la pieptul mamei.

Însuși Irvin Yalom consemnează:

Îmi amintesc de mine, copil fiind, în vârstă de 10 sau 11 ani, intrând în dormitorul părinților mei, dintr-un motiv oarecare și dând peste mama îmbrăcată doar pe jumătate. În loc să se acopere, a stat cu pieptul gol și s-a uitat cu îndrăzneală în ochii mei, ca și cum ar fi spus – Hai, uită-te bine!. ( …) Evident trec acum printr-o mare suferință și nu este o coincidență că am regresat.

Această amintire a propriei sale mame pe jumătate dezgolită îl va face pe Irvin Yalom, imediat după moartea soției sale, să prindă anumite obsesii sexuale legate de sânii voluptoși ai femeilor. De la vid interior, la furie, obsesii sexuale, negarea realității, până la stadiul de acceptare al noului său statut marital, ce vine plin de nostalgie asupra vieții ce tocmai s-a încheiat odată cu moartea soției sale – acestea se arată a fi etapele prin care va trece psihanalistul devotat  în dragoste.

O chestiune de viață și de moarte este o mărturie a unei iubiri ce poate învinge trecerea anilor, și poate conserva în esența sa, însăși fragilitatea vieții. Voi încheia această recomandare călduroasă a unei lecturi ce pune sufletul uman la o grea încercare, citând un fragment ce se regăsește pe ultima pagină a cărții, fragment ce este extras din cartea autobiografică a lui Nabokov intitulată ,,Vorbește, memorie”.

Vorbește, memorie Leagănul pendulează asupra unui abis, iar bunul-simț ne spune că existența noastră nu este decât o efemeră geană de lumină între două eternități de întuneric.

Vă invit, așadar, să vă eliberați sufletul de numeroasele anxietăți ce ne pândesc la tot pasul și să vă dați răgazul de a fi trăit înainte de a ne preda eternității, la momentul potrivit.

 

Surse:

 150 total views,  1 views today

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.