Povestea încărcată de istorie a evantaiului datează cu mii de ani înainte de Hristos. Chiar dacă acest obiect face trimitere către China, când vine vorba despre originea sa, părerile sunt împărțite. În urma descoperirilor arheologice, s-au găsit dovezi că a fost folosit în Grecia Antică în secolul al IV-lea înainte de Hristos. De asemenea, au fost găsite câteva evantaie din aur și în mormântul copilului faraon Tutankhamon.
Să călătorim împreună pe urmele istoriei și să descoperim frumusețea celui mai comun obiect de artă din întreaga lume.
1. Evantaiul chinezesc
Primul evantai chinezesc păstrat până în prezent datează din secolul al III-lea înainte de Hristos. Primele au fost fixe, apoi au apărut în varianta pliabilă. Confecționarea lor a evoluat odată cu timpul, fiind realizate din diverse materiale, cum ar fi: bambus, lemn, hârtie, mătase, fildeș, pene, pietre prețioase și mărgele. Arta decorativă care se regăsește pe acestea este reprezentată de desene care redau ape curgătoare, dealuri, flori, păsări și personaje feminine specifice culturii chineze.
Inițial, acest obiect marca diferența dintre clasele sociale în funcție de materialele din care era realizat. Mai târziu, cele realizate din papură și bambus au fost folosite și de către oamenii de rând. Călugării și chiar Buddha îl foloseau la ceremoniile religioase.
În China dansul evantaielor redă legende și scene din istorie.
2. Evantaiul japonez
În Japonia, evantaiele au fost descoperite în secolul al VI-lea pe picturile funerare. Tot aici a fost inventat evantaiul pliabil. Primele tipuri de evantaie au fost: hirogi (din lemn de chiparos, legat cu fir) și kawahori-ogi (din hârtie pliată).
În afară de utilitatea pentru care a fost realizat (de răcorire și folosit în cadrul unor ceremonii religioase), în Japonia a fost folosit și pe post de armă în luptele dintre samurai. Tot cu ajutorul lui se trimiteau semnale trupelor pe câmpul de luptă. Evantaiul tessen (de luptă) arăta ca cel obișnuit, dar era făcut din fier.
În China, Japonia și Coreea acest obiect de artă reprezintă un premiu important acordat elevilor disciplinați.
În jurul acestui frumos obiect a înflorit o adevărată cultură. Dansul cu evantaiul este o veche artă în cultura japoneză, fiind preluat și de alte popoare. În funcție de importanța evenimentului, se folosește în diferite culori. Unele foarte grațioase sunt evantaiele din Coreea, unde femeile le folosesc în mărimi foarte mari, cu care imită anumite forme. De asemenea, acest obiect de artă a fost preluat și în cabaretele europene și americane de mai târziu.
În Spania este folosit în dansul popular flamenco și este cunoscut după inserțiile de dantelă. Dansul flamenco se realizează folosind un evantai mare sau două mai mici.
3. Evantaiul în Europa
În Europa acest obiect a fost adus mai târziu de cavalerii cruciați din Orientul Mijlociu în secolele XII-XIV. În secolul al XIX-lea, doamnele din înalta societate i-au dat o altă utilitate acestui obiect, folosind-l ca instrument de comunicare non-verbală pentru a trimite mesaje iubiților, dar și pe post de accesoriu. Exista un cod secret care se transmitea cu ajutorul acestuia.
Sensibila și talentata poetă Iulia Hașdeu a dedicat o poezie acestui minunat obiect, descriindu-l și divulgând secretele doamnelor din secolul al-XIX-lea.
E-o mică jucător din veacul cu marchize,
Cu aur și agate mânerul e-ncrustat;
Paleta-i de mătase cu linii delicate
Pe sâni de alabastru, frumoși, a tresăltat
……………………………………..
Ah, dacă evantaiul, ce toate le văzu,
Ar fi să glăsuiască, ce povestiri ar spune!
De-atâtea ori iubirii el sfetnic tainic fu,
În buduarul plin de marchize și-a lor lume
Este interesant cum acest obiect de artă atât de fragil, cu un parcurs atât de lung continuă să fascineze și astăzi, indiferent de modul în care este folosit: ca accesoriu, obiect de răcorire, obiect de decor pentru perete sau folosit în dansuri.
Surse:
Citește și despre O femeie desăvârșită și cele 7 calități ale acestora în concepția lui Solomon, aici.
1,130 total views, 4 views today
