Logodna lui Francisc Valois cu Maria Stuart avea drept scop crearea unei alianțe franco-scoțiene între unica moștenitoare a tronului Scoției și Delfinul francez. Parlamentul scoțian a aprobat căsătoria dintre Maria și Francisc al II-lea prin Tratatul de la Haddington de la 7 iulie 1548.
Perechea „doomed lovers” a fost imortalizată de-a lungul timpului în nenumărate documentare, filme și seriale, printre care cel mai emoționant și îndrăgit de public pare să fie serialul dramatic Reign, a postului de televiziune CW (2013-2017). Dar povestea acestor doi tineri conducători este la fel de dramatică și memorabilă și în viața reală, fiind vorba despre o poveste de dragoste dureroasă, încheiată mult prea devreme.
Cine a fost Francisc al II-lea al Casei Valois?
În Evul Mediu, puterea se transmitea din tată în fiu prin principiul primogeniturii, astfel că fiul cel mare al regelui francez Henric al II-lea și al Caterinei de Medici urma să devină rege al Franței după trecerea în neființă a tatălui său. Reprezentant al ramurii Valois-Angoulême din Dinastia Capețienilor, Francisc al II-lea devine, la vârsta de doi ani, guvernator de Languedoc, iar anul următor Delfin al Franței, în urma decesului bunicului său.
Deși viața lui se termină practic înainte de a începe cu adevărat, decedând la vârsta de 16 ani, Francisc al II-lea este amintit în istorie pentru mariajul cu Maria, regina scoțienilor, o mișcare deosebit de avantajoasă pentru Franța: el ar fi devenit rege consort al Scoției și ar fi unit două regate sub o singură coroană.
La 10 iulie 1559, tronul Franței rămâne liber în urma accidentării mortale a lui Henric al II-lea într-un turnir. Francisc avea vârsta potrivită pentru a moșteni tronul (șaisprezece ani), însă sănătatea lui fragilă și lipsa de experiență l-au făcut să piardă autonomia la tron prin alăturarea mamei sale, Caterina de Medici, ca regent formal. Pe 18 septembrie 1559, regatul în doliu primește un nou conducător prin încoronarea lui Francisc al II-lea la Reims. În scurta sa domnie, Francisc al II-lea a dus o luptă sfântă împotriva protestanților și a reprimat Conjurația de la Amboise din martie 1960 (citește aici despre complotul împotriva lui Francisc și de Guise, cunoscut sub numele de Conjuration d’Amboise).
După doar doi ani și jumătate de căsătorie, sănătatea lui Francisc al II-lea a luat o întorsătură tragică în urma unei expediții de vânătoare lângă Orleans. Până la sfârșitul lui noiembrie 1560, deja suferea de convulsii și nu se mai putea mișca sau vorbi, murind pe data de 5 decembrie 1560, fără vreun urmaș la tron .
Cine a fost Maria Stuart, regina scoțienilor?
Singura supraviețuitoare a cuplului regal scoțian Iacob al V-lea și Marie de Guise, Maria, regina scoțienilor, avea sânge nobil anglo-scoțian. O legendă populară, scrisă de John Knox, afirmă că Iacob, auzind pe patul de moarte că soția lui a dat naștere unei fetițe, a exclamat: „A început cu o fată și tot cu o fată se va sfârși”.
Logodnica lui Francisc al II-lea, Maria, devenise cel mai tânăr monarh britanic din toate timpurile, fiind încoronată ca regină a Scoției la numai șase zile de la naștere, astfel încât uniunea dintre ea și Delfin îi oferea viitorului rege al Franței tronul Scoției și posibilitatea de a revendica tronul Angliei. Deși protestantismul devenise foarte popular în Europa și era și motivul distanțării dintre Anglia și Scoția, atât Francisc al II-lea, cât și Maria și-au păstrat credința catolică intactă.
În urma stabilirii logodnei dintre cei doi, Maria a fost adusă din copilărie la curtea franceză pentru a fi educată alături de Francisc al II-lea. Francisc al II-lea a avut o sănătate destul de fragilă de-a lungul vieții sale și era o fire timidă, rezervată, pe când Maria este amintită ca fiind curajoasă, neînfricată și deschisă. Acesta nu prezenta vreun interes prea mare pentru învățătură și vorbea destul de rar și de puțin, însă cu Maria era cald și afectuos.
Deși era mai plină de viață, Maria Stuart s-a confruntat, de asemenea, cu probleme de sănătate în copilărie (probleme gastrice, anemie hipocromă), ceea ce a dus la o legătură strânsă între cei doi, dat fiind că se înțelegeau reciproc.
Relația dintre Maria și Francisc al II-lea
Maria a fost prima și singura iubire a lui Francisc, nefiind niciodată despărțiți pentru perioade mari de timp. Problemele sale de sănătate îl frustrau, însă Maria a fost mereu acolo pentru a-l încuraja să se bucure de viață: petreceau cât timp puteau afară, ocupându-se de călărie, vânătoare și pell mell (un tip de golf). Deși iubirea era considerată un contract social în Evul Mediu, cei doi au fost uniți timp de 12 ani de prietenie, conviețuire și iubire.
Vezi această postare pe Instagram
Maria Stuart era foarte dotată din punct de vedere intelectual și se dezvoltase armonios și din punct de vedere fizic, având aproximativ 180 cm înălțime la 14 ani, eclipsându-l pe Francisc al II-lea, care era mic de statură. Deși lui Francisc nu îi plăcea cartea, logodnica lui era iscusită în studiul limbilor. Vorbea fluent limba franceză și dialectul scoțian din Lowlands și cunoștea limbile italiană, spaniolă și greacă.
Un soldat și istoric numit Seigneur de Brantome amintește cum, în jurul vârstei de 13 sau 14 ani, tânăra Maria Stuart a recitat în public, în prezența regelui Henric, a reginei și a întregii curți, într-o cameră a Luvrului, un discurs în latină compus de ea însăși, despre familiarizarea femeilor cu literatura și artele liberale.
Era adorată de Francisc al II-lea, care o considera perfecțiunea întruchipată, dar și de curtea franceză, iar fratele lui Francisc, viitorul Rege Charles, spunea că fratele său mai mare era căsătorit cu un înger.
Securizarea alianței franco-scoțiene
La 24 aprilie 1558 a avut loc un eveniment deosebit de important pentru istoria Franței: căsătoria cu Delfinul la Notre Dame de Paris. Nunta fastuoasă a fost organizată de Henric al II-lea, fiind unul dintre cele mai importante evenimente din Paris, mai ales că era pentru prima dată în ultimii 200 de ani când Delfinul se căsătorea în capitala Franței.
Ținuta tinerei mirese era opusă tradiției, aceasta purtând o rochie de culoare albă, care, deși este culoarea asociată cu mariajul în zilele noastre, pe atunci era asociată cu doliul și moartea. Nostradamus, unul dintre cei mai faimoși profeți ai lumii, a trăit în vremea regenței lui Caterina de Medici și a avut multe premoniții legate de soarta ei și a copiilor:
Les sept rameaux à trois seront réduits, les plus aînés seront surpris par morts, fratricider les deux seront séduits.
Cele șapte ramuri vor fi reduse la trei, cele mai vechi vor fi surprinse de moarte, iar cele două vor fi seduse de ideea de a comite fratricid.
El adăuga: „Primul fiu cu o văduvă; o căsnicie regretabilă, fără copii, înainte de a împlini 18 ani, la o vârstă fragedă”, fiind o referință clară la adresa mariajului lui Francisc al II-lea cu Maria și a morții sale fără urmași.
Maria Stuart avea un ten deschis la culoare și păr roșcat într-o nuanță intensă, așa că a ales, pentru marea ei zi la Notre Dame, o rochie albă care să-i avantajeze trăsăturile. Conform Discours du grand et magnifique triomphe, „Regina moștenitoare era îmbrăcată într-un veșmânt la fel de alb precum crinii și lucrat atât de somptuos și scump încât ar fi imposibil de descris; iar în urma acestuia, două domnișoare duceau trena minunat de lungă.”
Vezi această postare pe Instagram
Viața Mariei după Francisc al II-lea
După scurta poveste de dragoste cu tânărul rege francez, Maria Stuart a avut o soartă tragică. Întoarsă în Scoția natală după moartea lui Francisc, poporul nu era familiarizat cu ea și nici nu o plăcea din cauza religiei sale, teritoriul scoțian fiind sfâșiat de conflicte între facțiunile catolice și protestante.
S-a orientat, prin urmare, spre tronul Angliei, ocupat de verișoara sa, Elisabeta I, și s-a căsătorit cu Henric Stuart, Lord Darnley, cu care a avut un fiu, pe Iacob al VI-lea. A doua căsătorie a fost traumatizantă pentru Maria , iar la moartea celui de-al doilea soț s-a recăsătorit, pentru a treia și ultima oară, cu James Hepburn Bothwell, însă nici acest mariaj nu a fost încununat de succes.
Ea a devenit cel mai mare spin în coasta reginei Elisabeta I, astfel că regina a ținut-o închisă timp de 18 ani, timp în care a fost prinsă conspirând împotriva verișoarei sale și, după proces, a fost condamnată la moarte prin decapitare. Fiul Mariei nu a intervenit în acuzația de trădare, așa că Elisabeta l-a numit urmaș la tronul Angliei, unind Scoția și Anglia și creând regatul Marii Britanii.
În final, Maria Stuart și-a câștigat al său „happy ending”, prin înlocuirea dinastiei Tudor cu cea Stuart la cârma Angliei. Atât ea, cât și Francisc al II-lea au avut parte de o poveste de dragoste epică, tânăra văduvă lăsând în urmă un testament literar de dragoste în urma morții lui Francisc al II-lea :
Que suis-je hélas ? Et de quoi sert ma vie ?
Je ne suis fors qu’un corps privé de coeur,
Une ombre vaine, un objet de malheur
Qui n’a plus rien que de mourir en vie.
Plus ne me portez, O ennemis, d’envie
A qui n’a plus l’esprit à la grandeur.
J’ai consommé d’excessive douleur
Votre ire en bref de voir assouvie.
Et vous, amis, qui m’avez tenue chère,
Souvenez-vous que sans coeur et sans santé
Je ne saurais aucune bonne oeuvre faire,
Souhaitez donc fin de calamité
Et que, ici-bas étant assez punie,
J’aie ma part en la joie infinie.!
Surse:
- Francis Valois & Marie Stuart | Facts
- Marie Stuart: The Poet
- François II (roi de France)
- Marie Stuart
- 11 Things You Might Not Know About Maria, Queen of Scots
- Nostradamus
- Maria Stuart
- Francisc al II-lea al Franței
Maria Stuart Maria Stuart Maria Stuart Maria Stuart
2,023 total views, 3 views today
