Căsătoria lui Carol I cu Isabela a Portugaliei – 10 martie 1526, eveniment special pentru Spania

Facebook
Twitter
LinkedIn
Pinterest

Traducere: Sabina-Aurora Nicolae

Data de 10 martie 1526 marchează un eveniment special pentru Spania: căsătoria lui Carol I al Spaniei cu Isabela a Portugaliei. În continuare, vom trata subiectul mai în detaliu.

 

Pentru a înțelege mai bine acest capitol din istorie, trebuie să aflăm cine sunt protagoniștii și să înțelegem contextul în care a avut loc.

Răspunsurile la aceste întrebări le veți găsi în următoarele paragrafe.

Carol I – Viața și încoronarea

Carol I al Spaniei și al V-lea al Sfântului Imperiu Romano-German a fost împărat romano-german și rege al Spaniei. Avea rădăcini spaniole din partea mamei, germane după bunicul patern și burgunde după tatăl său, moștenind astfel patru dintre cele mai influente case nobiliare din Europa.

Carol era fiul lui Filip I al Castiliei și al Ioanei I a Castiliei. S-a născut în orașul flamand Gand în 1500 și încă de la naștere a primit titlul de Conte de Luxemburg. La moartea tatălui său, în 1506, a moștenit și teritoriile pe care acesta le deținea: Olanda, Luxemburg și Franche-Comté. Mătușa sa, Margareta de Austria, și Adrian von Utrecht, cunoscut ulterior drept Papa Adrian al VI-lea, s-au ocupat de educația lui.

Încă din copilărie a învățat limbi străine, precum flamanda, germana, spaniola, franceza și italiana.

Carol a moștenit de la bunicul său, Ferdinand al II-lea, teritoriile Aragon, Napoli, Sicilia și Sardinia și a domnit în Spania între anii 1516-1556. A fost acceptat drept rege aici după lungi negocieri cu Adunările Castiliene, acestea impunând condiții speciale pentru recunoașterea noului rege.

În timpul domniei sale, Carol a urmărit elaborarea sistemului administrativ, divizat în consilii, și dezvoltarea economică din Castilia, un proces ce a avut succes o perioadă datorită cuceririlor sale din America, dar care a intrat în declin la sfârșit de secol XVI.

Isabela a Portugaliei și căsătoria

Isabela a Portugaliei, fiica regelui Manuel I al Portugaliei și a Mariei de Aragon, s-a născut în 1503 în Lisabona. În timpul copilăriei a studiat științele umaniste, a învățat limbi străine precum latina, spaniola și franceza sub îndrumarea directă a Elvirei de Mendoza.

Când a sosit momentul căsătoriei, primul și cel mai eligibil pretendent era vărul ei, Carol. Motivul concret al acestei căsătorii era facilitarea unei alianțe între cele două țări, Spania și Portugalia. Unul dintre avantajele obținute a fost protecția și deschiderea către noi cuceriri asigurate de puternica flotă portugheză.

Dar lucrurile nu au mers conform planului, și Carol s-a căsătorit cu Maria Tudor pentru a realiza o alianță cu Anglia. Acest gest a fost interpretat ca o ofensă adusă nobilimii portugheze, dar Isabela era hotărâtă să se căsătorească cu vărul ei.

În 1525, interesul lui Carol pentru alianța anterioară cu Anglia a scăzut considerabil și s-a întors la planul inițial, acceptând-o pe Isabela. Un an mai târziu, pe 10 martie 1526, nunta cuplului a avut loc la Real Alcázar (Palatul Regal) din Sevilia. Așadar, căsătoria celor doi nobili nu era altceva decât un acord politic ce prevedea anumite avantaje pentru ambele părți. Cu toate acestea, viața lor de după căsătorie arată că într-adevăr s-au iubit.

Se spune că regele Carol a poruncit să-i fie adusă o specie de plantă care nu se găsea pe teritoriul Spaniei și a plantat o cantitate considerabilă de exemplare în cinstea soției sale, care era fermecată de gestul soțului și de frumusețea florilor. Astfel, garoafa a rămas încă de-atunci emblema Spaniei.

Isabela era regenta Spaniei când soțul se ocupa de politica externă și era nevoit  să abandoneze palatul. S-a ocupat de probleme precum protecția regatului și a coastei Peninsulei Iberice și apărarea nordului Africii de pirați, aducând astfel prosperitate în Spania. În același timp, a avut grijă de cei trei fii ai săi, ocupându-se de educația lor.

În concluzie, deși legile moderne nu acceptă ideea unei căsătorii între rude apropiate, în acele vremuri aceste alianțe familiale erau absolut normale, fiind deseori considerate oportunități de a obține putere și influență asupra anumitor teritorii.

Impresionanta viață a celor doi soți ne arată că în anumite situații nu iubirea este cea care pune bazele unei relații de durată, ci relațiile bazate pe valori esențiale, care nasc o iubire din ce în ce mai calitativă și nobilă odată cu trecerea timpului.

Surse de referință:

Loading

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *