Scurt istoric al bicicletelor clasice și alternativele lor moderne. Iată cele 5 etape ale evoluției

Facebook
Twitter
LinkedIn
Pinterest
les vélos, biciclete,bicicletas
pixabay.com

Cu toate că prietenoasa vară a trecut, luând cu ea vremea prielnică plimbărilor și energia vibrantă oferită de razele Soarelui, acest lucru nu ar trebui să te oprească din pedalat pe culmile libertății și prin buclele sinuoase ale timpului. Așadar, fie că ești pasionat de drumețiile îndrăznețe prin misterioasele păduri ale patriei, fie că hoinărești pe două roți prin fumul și zarva orașelor aglomerate, acest articol este pentru tine!

Deși suntem foarte obișnuiți cu imaginea bicicletei așa cum arată astăzi, acest vehicul a trecut prin varii etape pentru a ajunge la forma optimă pe care o recunoaștem în prezent. Tehnologia din spatele acestui mijloc de transport pare foarte simplă, însă întocmai aparenta simplitate ascunde procese migăloase și un dram de complexitate. În rândurile ce urmează, vom trece prin evoluția bicicletelor.

1. Celeriferul – strămoșul încărunțit al bicicletei

Strămoșul cel mai îndepărtat al bicicletei este celeriferul, un vehicul inventat în anul 1790 de către contele francez Sivra. A fost conceput cu un design foarte simplu, chiar medieval, și era destinat transportului individual. Contrar așteptărilor, celeriferul nu avea nici pe departe pedale sau ghidon, punerea în mișcare fiind efectuată cu ajutorul picioarelor, iar direcția fiind schimbată greoi, printr-un soi de smucitură a părții din față. Cum se poate observa în imaginea de mai jos, celeriferul era format dintr-un cadru ce unea roțile și o șa amplasată în partea din spate a acestuia, toate componentele fiind din lemn.

2. Drezina

Câteva decenii mai târziu, mai exact în anul 1818, nobilul german Karl Drais revoluționează invenția lui Sivra, adăugând îmbunătățiri vizibile. Noul model propus de Drais facilitează schimbarea direcției prin implementarea roții orientabile în partea din față a vehiculului. O altă modificare este poziționarea șeii pe mijlocul cadrului de lemn ce unea cele două roți. Deplasarea se realiza tot cu ajutorul picioarelor.

3. Predecesorul bicicletei de astăzi

Anul 1835 marchează apariția predecesorului bicicletei așa cum o cunoaștem noi, un vehicul pe două roți pus în mișcare prin acționarea pedalelor. Inventatorul său, Kirkpatrick Macmillan a construit o bicicletă diferită de modelele precedente, folosind cadrul și roțile din metal inventate deja în 1816 de către Sauerbrun și Niepce. Noua bicicletă era prevăzută cu pedale și frână, ceea ce oferea un control mai bun asupra sa.

Merită menționat aspectul bicicletei, întrucât aceasta avea componente exclusiv din metal, iar roțile aveau dimensiuni inegale, cea din față fiind mai mică decât cea din spate. Cu toate că am fi tentați să credem că avansarea tehnologiei avea să aducă și o sporire a confortului, faptul că s-a trecut de la folosirea lemnului la utilizarea unui material mai dur a avut beneficii neglijabile comparativ cu dezavantajele. Din cauza lipsei pneurilor și a confortului, călătoriile erau adeseori anevoioase și pline de hopuri. Nu e de mirare că bicicletele au căpătat în acea perioadă porecla de „zdruncinătoare de oase”. Putem spune că oamenii vremii beneficiau de „ședințe” la chiropractician printr-o simplă plimbare cu bicicleta personală. ????

⚙️4. Velocipedul și primul vehicul denumit „bicicletă”⚙️

Etimologie: din latină- velox = rapid/prompt + pes = picior

În 1865 ia naștere velocipedul, un vehicul care va stârni un val de mirare în rândurile cetățenilor. Frații Michaux au o viziune inedită și construiesc noua bicicletă în așa fel încât să parcurgă o distanță cât mai lungă cu fiecare pedalare. Pentru a îndeplini cu succes această cerință, roata din față avea un diametru mult mai mare decât cea din spate.

Designul aparte și oarecum hazliu i-a adus vehiculului o popularitate demnă de invidiat în acea epocă. Invenția fraților Michaux a fost prima care a purtat numele oficial de bicicletă și costa aproximativ un salariu mediu cumulat pe șase luni. Cu toate acestea, bicicleta nu era foarte sigură, orice denivelare a drumului cauzând, adesea, o căzătură zdravănă în cap. Din acest motiv, apare tricicleta cu roți înalte în partea din spate, folosită cu precădere de femei, doctori, preoți și aristocrați.

5. Ultime îmbunătățiri aduse bicicletei

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au apărut o serie de inovații care au determinat realizarea șablonului pentru bicicletele de astăzi. În 1879, Harry John Lawson a adăugat roții din spate un lanț de transmisie, a atașat pedale cadrului și a montat ghidonul cu furcă. John Kemp Starley construiește în 1885 bicicleta cu roți de dimensiuni egale și folosește exclusiv componente metalice. Doi ani mai târziu, John Boyd Dunlop încununează invenția adăugând o ultimă îmbunătățire: pneurile de cauciuc.

Alternativele bicicletei clasice

Tehnologia în continuă avansare a permis dezvoltarea bicicletelor electrice, vehicule îndrăgite de clienți datorită faptului că facilitează transportul și oferă o serie de opțiuni inexistente la bicicleta clasică. Această mașinărie este dotată cu un motor electric, având rolul de a asigura punerea în mișcare a bicicletei până la 25 km/h, și un acumulator Li-Ion care asigură alimentarea cu energie.

Utilizatorul are două opțiuni: fie lasă bicicleta să funcționeze, bazându-se strict pe motorul electric și nu trebuie să pedaleze pentru a menține deplasarea, fie pedalează concomitent cu folosirea motorului electric, situație în care viteza de deplasare și autonomia cresc. Acumulatorul poate fi încărcat la o priză normală într-un timp de aproximativ 5-7 ore.

Mai există și varianta utilizării bicicletelor de fitness, fie ele eliptice sau staționare. Acest tip de biciclete reprezintă un real ajutor pentru toți cei care vor să se mențină în formă sau să se antreneze din confortul casei, ori la sala de fitness, într-o atmosferă mai competitivă. Bicicletele staționare imită cu fidelitate principiul de funcționare al bicicletelor clasice, în timp ce elipticele îmbină caracteristicile unei biciclete staționare și cele ale unui stepper. Astfel, eliptica antrenează o gamă mai largă de categorii de mușchi.

✔️Avantaje și dezavantaje ale celor 3 tipuri de biciclete❌

  Bicicleta clasică  Bicicleta electrică Bicicleta staționară/eliptică
 

 

     Avantaje

-arzi calorii și poți menține un stil de viață sănătos;
-petreci timp în natură și te relaxezi;
-contribui la eliminarea poluării la menținerea sănătății planetei;
-te infiltrezi în trafic mai ușor și ajungi mai rapid la destinație;
-economisești bani.
-parcurgerea unor distanțe mai mari fără extenuare;
-economisiți bani, întreținerea și alimentarea cu energie fiind foarte ieftine la acest vehicul;
-designul.
-perfectă pentru antrenamente cardio;
-recomandate persoanelor supraponderale și celor care au probleme articulare;
-dotările specifice permit o monitorizare precisă a parametrilor fiziologici;
-o poți folosi și în anotimpurile reci, pentru că eviți condițiile meteorologice neprielnice.
 

   Dezavantaje

-depui un efort mai mare;
-nu te ferește de ploi, ninsori și, iarna, devine mai dificil să o folosești;
-te expui anumitor pericole odată ce devii participant la trafic.
-este mai grea decât o bicicletă obișnuită din cauza dotărilor suplimentare;
-este mai scumpă decât o bicicletă clasică;
-dacă uiți să o încarci, poți rămâne cu ea în drum.
-nu te poți bucura de natură și de sentimentul conferit de plimbarea în aer liber pe o bicicletă clasică sau electrică;
-arde mai puține calorii decât alte antrenamente cu o intensitate similară.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Citește aici despre o altă activitate benefică pentru echilibrul corpului și al minții.

Surse:

 542 total views,  3 views today

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.