Abacul și „Ceasul” din Antikythera: 2 strămoși ai calculatorului de astăzi

Facebook
Twitter
LinkedIn
Pinterest
abac, abaque
Commons.wikimedia.org
Transformarea radicală către actualele dispozitive a avut ca bază descoperirea și utilizarea unor mecanisme mai puțin sofisticate pentru vremurile de mult apuse, precum abacul, care a apărut din nevoia oamenilor de a ține evidența animalelor, sacilor cu grâu sau în cadrul comerțului. De asemenea, un alt mecanism considerat cel mai vechi computer din lume este „Ceasul” din Antikythera, un instrument folosit pentru determinarea mișcărilor Soarelui și Lunii. Deși nu este cunoscută perioada exactă a confecționării acestuia, este considerat a fi la fel de complex ca un ceas elvețian din secolul al XIX-lea.

 

1. Abacul

Abacul este un instrument de calcul, care a fost utilizat la începuturile civilizației de către anumite popoare, cum ar fi cel chinez, indian, aztec sau egiptean. Acesta a fost inventat din nevoia de a avea o evidență clară a recoltelor, mărfurilor sau lucrurilor, în special atunci când era vorba de cantități mai însemnate.

Istoricii susțin că abacul ar fi fost adus din Orientul Îndepărtat către Europa pe timpul domniei împăratului roman Antonius Pius. În aceea perioadă, ca în zilele noastre, toți comercianții, dar chiar și cumpărătorii, aveau nevoie de o evidență clară a mărfurilor, animalelor sau recoltelor. În ceea ce îi privește pe negustori, aceștia alegeau să folosească bețisoare, grăunțe de porumb sau pietre pentru a ține evidența cantităților mari, fiecare din acestea reprezentând un anumit număr de animale, saci cu grâne sau fructe.

Ce este abacul?

Abacul este o tablă de numărare, confecționată din lemn, piatră sau metal, cu linii pictate ce conținea pietricele sau discuri din metal, care puteau fi mutate, în funcție de numărătoare. Persoanele influente își puteau permite să cumpere table de lemn, ce conțineau marginile umplute cu nisip, în nuanțe de verde sau albastru. Acest instrument avea însă și dezavantaje. Unul dintre ele era faptul că aceste table de numărare nu ofereau posibilitatea de a fi mutate din exterior spre interior, fără a deranja calculele deja făcute. 

În jurul anului 3000 î.Hr. este atestată o formă primitivă de abac folosită de către indieni sau egipteni, iar în anul 2400 î.Hr. se consideră că babilonienii foloseau abacul. Componența acestui instrument era destul de simplistă. Era alcătuit dintr-o coloană, considerată cea a unităților, după care urmau cele ale zecilor și sutelor. Fiecare coloană era alcătuită din nouă pietre, care puteau fi mutate de jos în sus, atunci când se număra. Ulterior, instrumentului i se aduc îmbunătățiri. Pietrele sunt înlocuite cu discuri metalice sau de lemn, iar coloana este confecționată din bronz. Cei care au promovat abacul în instituții ale statului și în cele de învățământ au fost romanii. 

Abacul este atestat în China anului 1200 î.Hr. și era alcătuit din două mărgele în partea de sus și cinci în partea de jos.

Se crede că în jurul anului 1000 î.Hr aztecii foloseau abacul într-o formă ușor modificată. Acesta era confecționat dintr-o bucată de lemn și din mărgele care erau fixate cu o ață, în timp ce incașii utilizau un fel de calculator binar tridimensional.

 

2. „Ceasul” din Antikythera

„Ceasul” din Antikythera este considerat cel mai vechi computer de lume și a fost descoperit pe o epavă scufundată a unui vas antic. Ulterior, pe fundul Mării Egee, între insula Creta și peninsula Peloponez, au fost descoperite bucăți ale unei vechi corăbii ce aparținea romanilor. Cei care s-au scufundat au scos din apele mării o statuie și câteva obiecte. În anul 1902, arheologul Spiridon Stais a observat printre aceste rămășițe și câteva roți confecționate din bronz, destul de vechi, acoperite de un strat de calcar.

Mecanismul era alcătuit din câteva rotițe, pe o bază de lemn, pe care erau așezate niște cadrane cu săgeți și care, cel mai probabil, erau utilizate cu scopul de a calcula mișcarea planetelor. Complexitatea acestui mecanism fusese comparată cu cea a unui ceas elvețian din secolul al XIX-lea. Savantul Price a ajuns la concluzia că acest sistem era utilizat cu scopul de a afla mișcările Soarelui și Lunii față de stelele fixe, ajutând astfel la calcule legate de astronomie. Un alt specialist consideră că acest mecanism ajuta și la determinarea mișcărilor celorlalte planete care erau cunoscute în Antichitate, precum Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn. 

În anul 2005, au fost găsite alte rămășițe ale „Ceasului” din Antikythera. Roțile dințate erau confecționate la un unghi de 60° și dimensiunea acestora era asemănătoare. Există dovezi că mecanismul ar fi fost reparat de două ori, semn că acesta a fost utilizat. Mai era folosit la determinarea datelor efectuării lucrărilor agricole și ale sărbătorilor religioase. Specialiștii au afirmat că mecanismul putea realiza operații de adunare, scădere și împărțire.

În plus, acesta mai era utilizat și în călătoriile pe mare. Se consideră că acest mecanism ar fi putut să îl realizeze matematicianul, astronomul și filosoful Posidoniu, care aparținea Romei Antice. Ipoteza este susținută de faptul că acesta a reușit să facă unele calcule astronomice, cu o precizie care nu putea fi explicată în acea perioadă.

 

Citește și: Vinul: 5 minute de poveste despre întreaga istorie a băuturii îmbuteliate

 

Surse:

 480 total views,  4 views today

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.