Care este rolul femeii într-o societate atât de puternic impregnată de valori masculine? Ce șanse de afirmare au femeile într-o lume condusă cu mână fermă de bărbați? O incursiune în istorie ne demonstrează că ele au avut un mare impact asupra acesteia și au reușit să schimbe în bine lumea în multiple ocazii. 

Luând în considerare că este luna martie, perioadă dedicată femeilor, merită menționat, în primul rând, momentul când a început să se manifeste mai intens respectul și aprecierea față de femei. 8 martie 1908 marchează data când mii de femei din New York au mărșăluit și au protestat pentru recunoașterea unor drepturi fundamentale și pentru încetarea unor opresiuni asupra lor și a copiilor. Această revoltă a avut un impact major și a adus realizarea scopului scontat: în anii ulteriori s-a stabilit o zi a femeii la nivel internațional și a fost început procesul de emancipare. Femeile au avut un rol esențial și mai târziu au protestat împotriva Războiului Mondial, cerând vehement pacea. 

Unele dintre cele mai importante personalități feminine care au zdruncinat principiile prea rigide ale societății patriarhale au fost: Ecaterina Teodoroiu, Carmen Amaya, Maria Montessori, Coco Chanel și Florbela Espanca.  

1. Ecaterina Teodoroiu

Născută în 1894 în Târgu-Jiu, Ecaterina Teodoroiu a fost o adevărată eroină a României în timpul Primului Război Mondial. Inițial, aceasta s-a pregătit pentru meseria de învățătoare, urmând o școală din București în acest scop. Ulterior, dobândește abilități și în domeniul medical după ce urmează cursurile de infirmieră. Intrând în contact cu primii cercetași ai țării, este fascinată de activitatea acestora și decide să li se alăture. Grupurile de cercetași din care a făcut parte au fost cohorta „Păstorul Bucur” și „Domnul Tudor”.

Primele răni sufletești aduse de război apar în momentul când află că tatăl ei a fost luat prizonier, iar doi dintre frații săi au fost omorâți pe câmpul de luptă. Clipa care a determinat-o să se alăture ostașilor în luptă a fost marcată de vestea că fratele ei, Nicolae, a murit în bătălie la Porceni. De aici izvorăște tot curajul Ecaterinei și în 1916 luptă în prima bătălie de la Jiu, aflându-se chiar în primele linii ale armatei.

Cruzimea războiului și-a pus amprenta și asupra Ecaterinei, care a fost luată prizonieră și a fost nevoită să evadeze, împușcând soldatul inamic însărcinat cu paza ei. Cu timpul a fost rănită de multiple ori, având nevoie tratament și refacere. Întoarsă pe front, i se dă sarcina de a le duce soldaților provizii. În plus, Ecaterina a oferit soldaților sprijin moral, motivându-i să se avânte vitejește în luptă și chiar învățându-i pe unii dintre ei cum să mânuiască armele. Această dorință arzătoare de a-și apăra familia și țara i-au adus moartea în 1917, când a fost împușcată în inimă de inamicii germani.

2. Carmen Amaya

Carmen Amaya s-a născut în Barcelona în 1913 și a fost o celebră dansatoare de flamenco. Încă din copilărie a făcut cunoștință cu lumea artistică, întrucât tatăl ei cânta la chitară și o lua și pe micuța Carmen cu el când oferea reprezentații.

De timpuriu a fost observată de profesioniștii din domeniu și a ajuns să danseze pe scenele teatrelor. Stilul său a fost apreciat și lăudat, deoarece îmbina cu măiestrie vivacitatea întâlnită în stilul de dans al bărbaților și rafinamentul regăsit în stilul dansatoarelor cu mai multă experiență. Talentul ei aparte a purtat-o până pe meleagurile americane, unde a cucerit inima publicului. Acest lucru este atestat și de numirea unui teatru după ea. Mai mult decât atât, a ajuns să-l întâlnească pe F. D. Roosevelt și, mai târziu, a avut ocazia de a o întâlni și pe regina Angliei.

A jucat și în câteva filme, iar un lucru mai puțin cunoscut este că avea talent și în arta cântatului. Dintre performanțele muzicale se remarcă „La reina del embrujo gitano”. Persoanele din viața ei o descriau ca fiind foarte sufletistă, generoasă și săritoare, iar publicul care o iubea era fascinat de spontaneitatea ei, de originalitate și de spiritul arzător care se reflectau în dans. Carmen Amaya este o sursă de inspirație, dovedind că pasiunea și talentul înalță.

3. Maria Montessori

Maria Montessori s-a născut în anul 1870 în Italia și a fost un renumit medic și pedagog italian. Aceasta are numeroase merite, printre care faptul că la vârsta de 26 de ani a ajuns să fie prima femeie medic din Italia. Prin intermediul acestui domeniu și fiind expusă interacțiunii cu oameni bolnavi și copii crescuți în condiții precare, Maria Montessori s-a dedicat ulterior pedagogiei și a avut un adevărat succes.

Italianca a rămas în istorie pentru elaborarea unui sistem propriu de învățare, conceput special pentru copiii de vârste fragede și care a dat randament imediat. Înființând „Casa Bambini”, Maria a reușit să observe îndeaproape factorii benefici pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor și, astfel, a perfecționat metoda Montessori. Aceasta consta în găsirea unei armonii între activitățile desfășurate de copii zilnic și mediul care îi înconjoară, precum și îndrumarea lor într-o manieră mai pasivă. Așadar, educatoarea încuraja formarea prin propriile forțe, conturarea unei personalități proprii și dobândirea independenței. Copiii își alegeau singuri activitățile care le plăceau și manifestau disciplină și concentrare.

Se poate observa că până și în prezent se utilizează metoda Montessori în anumite școli și centre de educație. Mai mult decât atât, Maria a reușit să o adapteze și pentru copiii de vârste mai mari.

4. Coco Chanel

Renumita Coco Chanel a trăit în secolul al XX-lea și este considerată una dintre cele mai mari creatoare de modă. S-a născut într-o familie destul de săracă, ambii părinți lucrând într-un domeniu adiacent celui care a consacrat-o pe fiica lor: mama era croitoreasă, iar tatăl vindea țesături. În urma morții mamei sale, ajunge la un orfelinat, iar tatăl ei este nevoit să-și caute un loc de muncă în străinătate pentru a întreține familia.

Începe să devină cunoscută în urma unor reprezentații muzicale pe care le oferea într-o cafenea. Aici a căpătat porecla „Coco”, numele ei real fiind Gabrielle Bonheur. În paralel, începe să lucreze într-un magazin de stofe. Este salvată din lumea aceasta mediocră odată ce îl cunoaște pe baronul Étienne Balsan și se mută cu acesta în castelul lui. Urmează să pășească mai hotărât în lumea modei, începând cu o afacere de creare și vânzare de pălării. Își deschide mai multe magazine și are succes, fiind foarte apreciată de doamnele aristocrației franceze. Lansează și o gamă de parfumuri atent selecționate, realizează costume pentru actorii teatrelor și se implică și în industria bijuteriilor.

Coco Chanel a revoluționat atât principiile modei, cât și întreaga percepție asupra femeii și a normelor la care aceasta trebuia să se supună în societatea patriarhală. A introdus costume croite după tiparul celor bărbătești și a normalizat purtarea pantalonilor de către femei, contribuind astfel la emanciparea acestora și militând pentru egalitate. Toate aceste măsuri pentru a echilibra societatea și pentru a elimina prejudecățile au fost realizate cu mult tact și cu multă eleganță.

5. Florbela Espanca

Florbela Espanca a fost o poetă portugheză care a trăit între secolele XIX-XX. A avut o copilărie destul de tulburată, întrucât între părinții ei biologici exista o relație controversată. Mama ei era servitoare în casa tatălui, iar acesta era căsătorit cu o altă femeie care nu putea avea copii și care a acceptat ca Florbela să crească alături de ei. Cu toate acestea, João Maria Espanca nu a recunoscut-o pe Florbela ca fiica lui în timpul vieții acesteia, ci abia la 19 ani de la moartea ei.

După moartea mamei biologice, Florbela a fost una dintre primele fete care s-a înscris într-o instituție educațională de băieți, „Liceu André de Gouveia”. A părăsit studiile în urma unui examen final eșuat și s-a măritat cu un prieten apropiat, Alberto Moutinho. Mutându-se în Redondo, a lucrat acolo ca profesoară. A suferit două avorturi spontane care i-au afectat puternic echilibrul mintal, iar Florbela a început să manifeste simptome ale unei probleme psihice. S-a recăsătorit de două ori de-a lungul vieții.

Unul dintre volumele sale de poezii, „Cartea lui”, a fost dedicat fratelui său, urmând ca alte opere publicate de aceasta să fie centrate pe ideea iubirii. În sonetul „Iubire”, Florbela exprimă dorința puternică de a iubi liber și incapacitatea de a-i da acestei iubiri o formă acceptată de normele sociale. Aceste afirmații au fost considerate revoluționare pentru sonetele portugheze. Poeziile sale reflectă ipostaza femeii măcinate de trăiri puternice, nemulțumită și profund rănită.

Toate aceste femei sunt dovada vie a puterii de a răzbi într-o societate patriarhală, iar cel mai frumos aspect este că fiecare s-a manifestat și a excelat într-un domeniu propriu, demonstrând curajul, dedicarea și capacitatea de a profesa în arii cât mai diversificate și de a influența multiple laturi ale vieții.

Surse:

• https://www.radioromaniacultural.ro/
• http://pureflamencobarcelona.com/
• https://www.montessano.ro/
• https://thewoman.ro/
• https://ro.wikipedia.org/
• https://en.wikipedia.org/

Dacă ți-a plăcut articolul, poți citi și despre cele 7 calități ale femeii în concepția lui Solomon, aici.